Sunt sute de reguli pe care fiecare le respecta; ea, ca nu va fi cea care sa il sune prima, el va incerca sa demonstreze ca este indiferent si ca nu va ciuguli niciodata din palma ei. Ea, va sta doua ore in fata oglinzii si doar douazeci de minute cu el in timp ce el, va iesi mai mult cu prietenii desi tare mult ar mai vrea sa stea cu ea. Asa functioneaza dragostea la tinerii indragostiti, iar de cum incepe asa se si termina, pentru ca se termina. Ea, se obisnuieste sa il astepte gandind ca poate intr-o zi se va schimba totul, ca va incepe sa o iubeasca asa cum isi doreste ca mai apoi sa faca prima miscare de fiecare data in timp ce el, va sta cat mai departe numai sa nu se vada cat de mult ar vrea sa ii spuna cat de mult o iubeste si uite asa, din aparenta joaca si dorinta de control se ajunge la un schimb de orgolii care intotdeauna vor fi puse primele, mai presus decat dragostea, nu conteaza ce. De ce cauta fiecare dintre oameni un sambure de tragedie in relatia cu celalat? Este dragostea ceva care se consuma foarte repede ramanandu-ti ca mai mult de jumatate din timpul petrecut cu celalat sa il consumi impotrivindu-te si certandu-te? Din intreaga avalansa de orgolii si planuri bine gandite despre cum sa il controlezi mai bine pe celalat si sa cazi tu mereu in picioare exista ceva plecat de la dragostea ce o porti partenerului? Dar, nu era vorba ca dragostea trebuie sa fie doza aceea de nebunie, ghemul din stomac pentru care esti dispus sa faci orice fara sa ceri nimic in schimb? De ce, de fiecare data trebuie sa fie unul care pierde? De ce trebuie sa domini in relatia cu celalat? A iti domina partenerul este din dragoste si constructiv sau mai degraba o strada sigura catre a te certa si desparti de cel drag? Daca il iubesti, daca iti pasa de ea, de ce sa controlezi totul? De ce sa dictezi in fiecare moment ceea ce este bine si ceea ce nu? Dragostea nu presupune sprijin reciproc, nu ar trebui dragostea sa fie cea care uneste si implineste sufletele? De ce sa te mai chinuui sa iti bati capul cu cineva cand deja iti ajung problemele zilnice ca sa nu mai spunem ca la final in loc de multumire si iubire primesti doar amaraciune? Mai are sens sa vrei dragoste daca in loc de iubire, sprijin si placere primesti doar schimb de orgolii? Cand incepe sa iti fie controlata orice miscare, iar libertatea complet ingradita mai are sens sa te intrebi de ce se rup si cele mai fericite cumpluri pe care le stiai? Ce ucide dragostea, orgoliile sau excesul in dorinta de a il controla pe celalalt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu